Pe cealaltă parte a oglinzii

Mă apropii de sticla ce este acoperită cu o pulbere argintie pe cealaltă parte, mă privesc în ea şi înţeleg că sunt captivă şi acolo. Se zice că în oglindă totul e  invers, deci am multe  de învăţat de la fiinţa ce traieşte pe cealaltă parte a acestui disc. În această lume eu sunt tristă aş dori să fac schimb cu ea, dacă eu sunt tristă ea trebuie să fie veselă doar totul e invers. Aş dori să mă înveţe să zâmbesc să fiu veselă şi nepăsătoare. O rog să facem schimb măcar pentru o zii ca să înţeleg cum e  să fii vie, veselă şi să ai parte doar de lucruri minunate. Ma privit uimită, însă a acceptat. Am ascultat cu atenţie ce mi-a zis şi după am făcut schimbul. Totul era la fel în lumea ei ca şi la mine, nimic nou nimic diferin însă eu mă simţeam altfel. De şi anturajul era la fel lumea era alta. Toţi zâmbeau, erau fericiţi, sănătoşi şi avea parte doar de lucruri minunate. Mă simţeam bine în preajma acestor oameni şi acest lucru poate fii chiar molipsitor. Am încercat să învăţ de la ei să zâmbesc şi total să mă eliberez de tot ce îmi apasă sufletul. De la îceput nu reuşeam însă treptat tot aceasta  a început să prindă contur şi s-a adeverit să nu fie atât de greu. Am înţeles că dispoziţia noastrănu depinde doar de ceea ce  facem noi dar şi de cei care te înconjoară, de cei care gândesc pozitiv şi te încurajează şi pe tine. Când eşti susţinut de cineva e mult mai uşor să treci peste toate greutăţile ce îţi oferă viaţa. Acolo pe cealaltă parte am întâlnit astfel de oameni, însă şi în viaţa reală am parte de astfel de oameni. La care îi pasă de viaţa mea, care mă fac să zâmbesc fiindcă doresc ca să fiu fericită, oameni care îmi trimit gândurile sale bune prin diverse metode şi mă fac să mă simt cineva. Începeam să le duc dorul. 

  Aş schimba această lume perfectă doar pe acei oameni caruia iî pasă de mine şi care mă iubesc. Trecuse acea zii plină de emoţii pozitive în care am învăţat să fiu şi eu mai bună, căci am realizat că şi de noi multe depind şi trebuie să încercăm să schimbăm lumea începând cu noi. Mam apropiat de poarta de trecere, am văzut acea tânâră, în ochii ei se citea tristeţea, această imagine îmi rupea inima. Mam gândit  că de multe ori o făceam şi pe ea să se simtă aşa atunci când mă vede tristă. Am decis să zâmbesc mai des pentru ea, ca să înţeleagă că mam schimbat şi că datorită dragostei ce o au alţii pentru mine merită să sufăr şi să trec prin greutăţi doar ca să-i bucur pe ei cu prezenţa mea şi cu zâmbetul meu ce-l ascundeam prea mult timp. Acuma am să încerc să aduc mai multă lumină în viaţa altora, fiindcă orice schimbare totuşi trebuie începută doar cu noi.