Frica

Când înţelegi că nu mai ai ce pierde, dispare total frica, dar rămâi cu un gol. Frica, acest sentiment care te face slab şi prea vulnerabil. Îmi era frică că am să te pierd, dar singură nici nu realizam că tu mie nu mi-ai aparţinut niciodată, nici o clipă măcar. Îmi era frică să te pierd, tot aceasta mă măcina mă făcea să plâng, mă făcea să te strig în noapte cu vocea minţii mele până cădeam inconştientă. Gândurile despre tine îmi furau liniştea îmi zdrobeau sufletul mă făceau să înnebunesc fară vreu-un rost. M-am stors total de viaţă pentru tine, gândeam că viaţa mea nu are nici un rost, căci doar a ta e importantă. Trăiam prin tine, visam prin tine, respiram prin tine. Chiar de nu mă simţeam bine însă ştiiam că la tine totul e minunat, uitam de durerea mea şi mă bucuram pentru tine din plin, peste toate câte mă apăsau. Dar s-au scurs aceste clipe, asemenea nisipului printre degetele mele, nimic nu a mai rămas doar câteva fărâmituri jalnice ce mă mai chinuie. Dar acuma sunt liberă, sunt eu, adevărată, vie, trează. Toate sunt trecătoare şi frica de a te pierde a trecut, căci am înţeles că nu poţi pierde ceea ce nu îţi aparţine.