Doar eu

Astăzi am hotărât să fiu eu, doar eu. Fără farduri şi cercei, inele si haine cu sclipii şi paete. M-am trezit de dimineaţă cu o dispoziţie de a le face pe toate şi de a fii mai aproape de natură. Ca de obicei dimineaţa merg la baie şi mă uit în oglindă ca sa văd măcar pe cineva care mă priveşte atent. Văd acolo un chip trist şi palid, de obicei dimineaţa pare mai frumos. Poate fiindcă încă nu s-au atins problemele de el şi încă nimic nu a reuşit să-l întristeze. Se întâmplă şi să-mi zâmbească, dar mai rar, în ochii ei citesc o tristeţe fără sfârşit. Parcă ar dori să scoată din ea sufletul afară şi să arate lumii ceva, dar poate nu are ce arăta. Gândurile o străbat, aşa cred fiindcă văd cum nişte dunguliţe mici apar pe fruntea ei. Nu sunt aşa de pronunţate, credcă nu îi este specific să gândească mult. Realizez că pe chipul ei au apărut riduri mai pronunţate în jurul ochilor şi gurii. A început să zâmbească mai des, m-am gândit eu. Şi bine face, la ce bun să fii posomorâtă, cu aceasta nimic nu se rezolvă. După ce îi urez o zii buna, încet încep să mă îmbrac. Astăzi  îmbrac pe mine doar alb şi negru, nu doresc să atrag atenţia cuiva. Privest cum fumul din cană se zbate, se ondulează de parcă doreşte să-mi spună ceva dar nu-i ajung cuvinte, duc cana la gură şi-l mai domolesc un pic. Sunt pregătită să înfrunt o nouă zii, să trec prin stări noi, să descoper ceva minunat. Viaţa e frumoasă indiferent  de ce ne aduce ea. Doar deschide ochii şi vezi şi tu aceste lucruri minunate ce ne le oferă viaţa.