Visul meu dulce

Noaptea aşterne peste noi pătura cu vise, încerc să alung gândurile de la mine, care parcă sunt nişte insecte enervante şi până la urmă reuşesc, dar pe tine nu te pot alunga din gândurile mele. Din contra te rog să rămâi să mă urmezi în vise şi să-mi daruieşti ceea ce în viaţa reală eu nu pot primi de la tine şi anume ca să-mi văd imaginea mea în ochii tăi atunci când mă trezesc, zâmbetul tău dulce atunci când mă vezi, imbraţişarea caldă în nopţile reci şi singuratice, un sărut pe frunte în fiecare zi. Tu nu mai eşti în viaţa mea ai închis uşa către viitor dar ai uitat să o închizi şi pe cea din trecut. Gândurile mele se amestecă cu amintirile, dorinţele nu mai ştiu ce e din prezent şi ce e din trecut. Tăcerea mă asurzeşte îmi sfâşie sufletul, singurătatea îmi dăruie lacrimi şi imi fură zâmbetul. O cât de mult aş dori să-ţi dăruiesc inima mea, acel loc unde trăieşti veşnic, dar nu doreşti, nu îţi cer nimic în schimb. Doar să ei cu tine toate amintirile, dorinţele, cuvintele, tot ce e legat de tine, adică şi pe mine. Mă liniştesc, ridurile de pe frunte dispar, inima iar îmi bate încet, mâinile nu mai strâng perna, buzele îmi sunt relaxate, nu mai încearca parc să oprească ţipătul ce e provocat de o durere infinită, iaraşi am fost bântuită de fantoma trecutului. Mă poseda în fiecare noapte, îmi fură liniştea ca apoi singurătatea să-mi fie răsplată. Razele palide ale lunii îmi mângăie faţa eu mă cufund în oceanuol viselor, de unde pot fii rapită doar de tine, visul meu dulce.