Firicel de nisip

    Firicel de nisip din oaza deşertului, de mult timp te caut însă te-am găsit. Mi-a fost greu fiindcă mulţi au încercat să mă convingă ca ei sunt ceea ce caut. Am găsit şi diamante false şi rubine sclipitoare, dar nu erau ceea ce căutam. Tânjeam după ceva frumos dar simplu. Căutam frumuseţea interioară dar toţi credeau că mă pot fascina cu frumuseţea ce e văzută doar de ochii fizici. Dar pe toţi îi priveam cu ochii sufletului meu. Lumina din interiorul unora semăna cu o lumânare ce e pe cale să se stingă.  Pe când lumina exterioară te orbea, cea interioară era pe cale să dispară. Dar tu eşti altfel, eşti asemenea unei nebuloase. Lumina sufletului tău eclipsează soarele. Căldura sufletului tău e în stare să topească orice durere, suferinţă, chin. Eşti un izvor pur de fericire şi dragoste. De şi tu aveai toate acestea în tine umbra durerii din trecut nu te lăsa să savurezi din prezent. Îmi văd imaginea zâmbetului meu în ochii tai trişti şi ştiu că apare o licarire falsă a fericirii. Oare cum te pot face să zâmbeşti din adâncul sufletului şi să ştiu că eşti fericit?