Au ramas cicatrici adânci pe spatele meu de la aripile ce le-ai frânt. Îmi mai este dor să zbor, să simt vântul, să fiu deasupra tuturor problemelor, durerii, singurătaţii, suferinţei, chinurilor, dezamăgirii. Puteam să visez şi să sper ca tot timpul cerul libertăţii îmi va aparţine. Dar...a venit acea zi când trebuia să-ţi întorc darul preţios. Tu, erai aripile mele, prezenta ta în viaţa mea mă făcea să mă rup de la pământ şi să plutesc asemenea unui fluture, plin de viaţă care s-a străduit tot timpul să meargă înainte...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu