De multeori mi se pare că totul poate fii bine, că de cele mai multe ori
trebuie să uităm trecutul, să-l lăsăm să plece de la noi. Poate e aşa, am
încercat din toate şi din uitare însă nu e pentru mine. De multe ori amintirile
şi trecutul se ţin de noi ca boala fără de care nu suntem sănătoşi. Mă
regăsesc în fosta Eu şi mă pier în Eul din prezent. Iarăşi mă pierd în lucruri
inutile şi fără de sens şi mă regăsesc în ceea ce m-a rănit cel mai mult. Aş fi
trebui să uit de toţi şi de toate şi să încerc să fug de ceea ce mă robeşte şi
mă face să mă simt slabă. Desfac aripile şi încerc să zbor spre soare,
dar simt că nu am putere. Iarăşi mă înşel, fiindcă ştiu că undeva acolo
zace puterea mea. Tu ai rămas în amintirile mele, nimeni şi nimic nu te
poate şterge, dacă nu eşti tu atunci nu am nevoie de nimeni. Nimeni nu poate să
fie mai bun decât tine, nimeni nu e aşa de perfect cum ești tu, nimeni nu mai
poate trăi în inima mea, într-o inimă de care nimeni nu are nevoie. Nu ştiu cât
timp ai să mai trăieşti în amintirile mele poate toată viaţa sau poate pănă se
v-a mai întâmpla o minune în viaţa mea. Până ce tu eşti cea mai mare minune din
întreaga mea viaţă. Se zice că o minune ţine 3... e adevărat, 3 zile 3 ani,
toate sunt la fel. Când persoana dragă e alăturea timpul zboară de te îmbată de
cap, iar când e departe sunt ani de suferinţă care parcă nu se mai sfârşesc.
Iarăşi mă întor cu faţa spre timpul ce a trecut, spre timpul ce te-a furat şi
nu te va întoarce niciodată. Sunt rănită dar încerc să nu o arăt, durerea şi
amintirile mă îmbătrânesc. Nimic şi nimeni nu te poate scoate din inima mea şi
din capul meu. Chiar astăzi mergeam pe drum, mergeam şi plângeam fiindcă ştiu
că nu am să te mai revăd nici în această viaţă şi nici în altă viaţă. De multe
ori mă gândesc că era mai bine dacă nu te cunoşteam şi îi mulţumesc Domnului că
nu s-au întâmplat mai multe lucruri căci atuncea ar fii durut mult mai
mult. Dar dacă nu te cunoşteam atuncea rămâneam cu ideea că bărbatul visurilor
mele nu există. Oare de ce nu te pot uita? Poate fiindcă sunt prea slabă sau
poate fiindcă acuma sunt convinsă că există şi bărbatul meu “perfect”. Aş
dori să pot să fiu şi eu la fel de dură cum ai fost tu, dar nu-mi reuşeste nu
pot fii măcar dură cu amintirile despre tine. Şi scriu în continuu şi astfel
mai adaug câte o amintire despre tine. De o mie de ori te-am uitat şi de două
mii de ori mi-am adus aminte de tine. Cum e posibil aşa ceva după atâţea ani
nici eu nu ştiu.
