Totalul afișărilor de pagină

marți, 17 octombrie 2023

                                                                  Ție                 

   

   În zilele noastre minunile lipsesc, noi ne-am dezobișnuit să ne mai surprindem unul pe altul cu lucruri minunate, oare ne costă ceva dacă scriem sau spunem cuiva:”Bună ziua.” Oare dacă nu mai dorin să mai discutăm cu cineva de ce o mai facem, suntem ciudați pe undeva și e greu să ne înțelegem unul pe altul. A trecut o lună de discuții, eu de la început nu eram interesată, dar măcar răspundeam din politețe, acuma tu ai devenit așa. Rolurile s-au inversat dar nu și atitudinea, eu sunt eu și tu ești tu. Știu că te îndepărtezi de mine, în fiecare zi ești tot mai departe și mai departe și uneori îmi mai faci cu mâina. Eu știu că mai discuți cu cineva, nu știu de ce nu recunoști că ea îți place mai mult, nu e o tragedie, nu e nimic critic, doar suntem prieteni. Eu am să mă bucur pentru tine și am să te felicit că ai câștigat pariul. Tot încerci să mă convingi că nu ești bun, am înțeles din start că doresști să mă respingi nu direct dar indirect aceasta o faci. Am zis că nu lupt pentru fericirea mea, aceasta ar însemna să-ți scriu atunci când îmi zici că ești rău, următorul raspuns:”Bine, eu totul am înțeles.” Și treptat să mă retrag să nu mă mai agăț de cuvintele scrise de tine, că mă adori mult, cuvintele tale zic una dar faptele alta. Gata a dispărut atracția acuma nu mai discutăm așa de mult, mai mult îmi răspunzi formal, așa ca să nu mă mai superi, nu aș dori să fur din timpul tău prețios. A trecut magia noastră, sper măcar să rămânem amici, uneori să discutăm, să știu că ești fericit. Am să încerc să nu mai discut despre ceva acțiune care ne include pe ambii. Cuvintele tale că poate noi suntem unul pentru altul, că trebuie să încercăm să fim împreuna, le socot o gluma, acel te ador foarte mult am să-l șterg din dialogurile noastre și atuncea el va rămâne un dialog dintre doi amici. Dacă în zi avem  60 000 de gânduri iar 15 000 sunt legate de tine, în acest caz ar trebui să lucrez ca aceasta cifră să devină mai mică, până voi ajunge la un gând nul, adică să-mi amintesc doar dacă voi vedea poza, sau mesaj de la tine, sau acest document cu denumirea lui bizară. Trebuie să încep să lucrez la aceasta, nu e greu dar nici ușor, sper să te scot din mintea mea și să nu exterpez o dată cu gândurile mele o parte din mine. Ești liber așa cum și ai fost, un mic fir ne mai leaga, unul turcuoaz în viziunea mea, acesta simbolizează prietenia noastră. Am încercat noi să tregem mai multe fire și să ne legăm mai mult, să facem așa ca această legătură să fie mai trainică, dar nu se primește, a mai ramas un fir, ție îți aparține decizia dacă să-l tai sau nu. Eu nu mai zic nimic, nimic nu mai propun, nimic nu mai doresc, la nimic nu mai visez, eu am doar scopurile mele. Într-o cameruță întunecată am închis totul ce e legat de tine, cheia de la acea cămeruță încă o mai port la gât. Acolo sunt toate gîndurile, toate momentele plăcute, discuțiile noastre, tot ce era legat doar de noi. Ți-am dat numerele mele de telefoane, oare dacă am să dispar pentru câteva zile, sau pentru o săptămână ai să mă cauți, ai să mă suni? Dacă e singură să răspund la această întrebare, să presupun, eu cred că tu nu ai să mă cauți și cuvintele că-ți pare rau că încă nu ne-am văzut, nu sunt adevărate, că într-o zi nu ai să reziști și ai să vii, pentru ce le-ai spus? Tu doar aceasta nu simți nu trăiești acțiunile tale zic altceva. Înainte seara înainte de somn obișnuiai să discuți cu mine, acuma nu. S-a schimbat atitudinea, ai pierdut interesul, poate eu trebuie să devin ceea ce am fost de la început. Să fiu rece, dezinteresată, pasivă, lipsită de curiozitate, indiferentă de răspuns, indiferentă dacă ești sau nu, să fiu persoana pe care să nu o intereseze mai mult decât îi trebuie ei, poate în așa caz ceva se va reanima, sau așa am să înțeleg că totul a trecut, cum a trecut și vara și cum a trecut o bucată din viața mea. Nu doresc să te deranjez. Îți mulțumesc mult că exiști până ce în viața mea, sper să nu ajung să scriu îți multumesc că ai existat în viața mea. Aceasta ar însemna ca în viața mea nu mai ești prezent. Dar poate e mai bine acuma să încep să mă obișnuiesc cu acest gând, oricum spre acesta mergem. Eu mereu mă gândesc la tine, ție să-ți fie bine, dar oare ce doresc eu? Imediat după această întrebare iarași a apărut un gând bun în adresa ta, nu poți schimba ceea ce a fost  format o viață întreagă ceea ce e o normalitate. Ce aș dori eu, aș dori în primul rând să fiu calmă să mă echilibrez, să-mi revin și să merg înainte. Tu din start a zis că nu dorește nimic serios, că nu ești gata, deci nu trebuie să insist, ceea ce nu am să fac. O discuție calmă, rece, fără explozie, cu evitarea unor momente, când scrie ceva ce nu doresc să discut ignor, așa cum face el. Dacă înainte răspundea repede la tot, acuma rămîn multe semne de întrebare. Trebuie să mă iubesc mai mult și aceasta am să încep să fac de astăzi. Scumpa mea eu mă adresez la tine dacă dorești să faci experimentul cu dispariția nu ai deât să-l faci, dar oare tu singură ai să reziști tentației? Tu știi că poate apărea ceva ireversibil? Ești gata să pierzi totul? Dar oare ce am să pierd, sau am ce pierde? Da și această întrebare tot este interesantă. Îmi trebuie timp...