O căldură plăcută

Când se lasă seara, eu plimbu ochii  pe rândurile scrise de tine. Cuvintele tale asemenea unor fluturi viu coloraţi întră în capul meu în sufletul meu şi mă sfâşie, din interior. Parcă ar sfâşia lanţurile ce  îmi ţin sufletul legat, sufletul ce doreşte să fie liber şi să zboare sus spre stele. Cuvintele tale îmi sunt călăuză, fac aşa ca să nu mă rătăcesc prin mulţimea de sentimente şi trăiri. De şi nu te-am văzut pe viu parcă te cunosc o eternitate, o eternitate în care dainuieşte misterul şi pasiunea, dragostea şi tristeţea, liniştea şi agitaţia. Mă regăsesc în rândurile tale, gust din cele mai minunate sentimente, căci ele sunt descrise foarte bine în tot ce scrii. Când nu mai pot visa recitesc iar şi iar cele scrise de tine şi adorm mai repede, caci liniştea se cuibăreşte în  sufletul meu, o căldură plăcută curge prin vene şi o muzică divină îmi inundă auzul. E minunat să vizitez lumea visurilor tale şi să descoper un izvor de bunătate, fericire, dragoste şi răbdare. Pe măsura ce dai tu nu pierzi dar recuperezi mult mai mult, fiindcă ai de unde şi anume din adâncul sufletului tău şi din plăcerea de a face ceva bun şi de a ştii că cei de alăturea sunt fericiţi. Ai putea să faci chiar şi imposibilul pentru cei dragi ţie, chiar de nu fac parte din familie.
  E un lucru rar dar minunat, aceasta dovedeşte că totuşi omenirea mai poate fii salvată, doar trebuie să dorin şi să întindem o mână la timpul potrivit spre cei care au nevoie de susţinere. E prea scurtă seara că să depăn atâtea rânduri şi e prea mică foaia ca să le înşir pe toate, însă indiferent de aceasta eu ştiu cât de mare e sufletul ce-l porţi în tine. Încet mă cufund în lumea viselor, cu ajutorul acelei călduri plăcute şi încerc să învăţ de la tine să fiu mai bună, mai puternică şi mai minunată. Adorm cu aceste gânduri bune şi înţeleg că o faptă bună trebuie mai întâi de toate să înceapă cu o intenţie bună, cu un gând bun şi o dorinţă de a primi un zâmbet drept mulţumire pentru ajutor, chiar dacă acel cineva poate fii un necunoscut.