Zebra neagră

   Viaţa mea pot să o asemăn cu o zebră, însă neagră. De şi se ştie că în natură nu există aşa ceva. De obicei o zebră e făcută din dungi albe şi negre, de aceea de cele mai multe ori noi putem să asemănăm viaţa noastră cu o zebră, fiindcă sunt momente când ne simţim rău iar după urmează momentele plăcute. Însă la mine negrul nu se mai sfârşeşte. Aşa e viaţa mea ca şi  o zebră neagră, doar la capătul codiţii apare o mică dungă albă şi aceea e sfîrşitul fericit, plecarea în neştire, departe de această lume de problemele ei, de tot ce mi-a fost drag şi scump, departe de tine şi de ei, de voi şi de toţi. În acea clipă am să fiu fericită şi toate momentele din viaţa mea vor trece în faţa ochilor mei, într-o clipă am să plâng şi râd de şi cred că mai mult voi plange. Oare nu îmi va fii ruşine de viaţa pe care am traito şi de faptele pe care le-am făcut. Dar acuma realizez că mai am timp să le corectez pe toate.

   Toată viaţa noastră noi suntem în căutarea a ceva, sau a cuiva, dar nu ştim anume ce căutăm sau pe cine dorim să găsim, sau cum să fie persoana respectivă. Visăm şi deseori uităm că viaţa nu e un vis ci e o realitate dură cu probleme şi obstacole şi de cele mai multe ori noi complicăm situaţia pe lângă că şi aşa e grea. De multe ori nici nu încercăm să confruntăm situaţia ne consolăm cu ea, plecăm capul în jos şi mergem înainte printre spinii care ne sfâşie sufletul ne face să suferim, aceşti spini sunt mândria, încăpăţinearea, măreţia, prostia omenească. Singuri ne chinuim de parcă aceasta e tot ce ne dorim. Când găsim ceea ce am dorit şi ce am căutat cu înverşunare, lăsam să plece de  la noi cu uşurinţă şi uităm de toate eforturile depuse, de dorinţe vise, dăm cu piciorul în propria inimă şi după regretăm. Eu nu sunt o luptătoare, tot timpul cedez nu îmi place să deranjez, un lucru îmi place să demonstrez că am dreptate şi din această cauză tot timpul pierd, chiar de sufăr dupa mult, chiar dacă ochii devin un izvor de apă pură, eu merg ca un taur încăpăţina înainte pentru a câştiga singurătatea şi a îndepărta persoana dragă de lângă mine. Şi după strâng amărăciune, singurătate, dispreţ pentur sine.

   Viaţa mea e ca şi la toţi nici mai rea şi nici mai bună şi totuşi cred că poate fii mai bună dacă eu singură nu mă încurcam pe mine în propria viaţă, dacă nu veneam cu diverse teorii şi dogme, dacă acceptam totul aşa cum e, iar cel mai important e dacă acceptam totul ce mi se oferea şi dacă recunoşteam că sunt vulnerabilă şi am nevoie de ajutor, dacă lăsam pe cineva să-mi fie alăturea atunci când îmi este greu. Cred că dacă nu era capul umplut cu atâtea poveşti şi cu atâtea teorii era mult mai uşor să traiesc. Aşa de mulţi “ dacă” sigur nu aduc la ceva bun, deci nimic nu e sigur şi toate câte sunt facute au fost in zădar, toate sunt nişte regrete. Încercări de a face ceva dar fără nici un rost. ( va urma)