Lămâi

Storc lămâia de suc şi această licoare încet alunecă pe gâtul meu. Aşa fac în fiecare dimineaţă, cred că  singură mă antrenez pentru această viaţă care ne oferă numai lămâi. M-am obişnuit cu acest gust, iau o doză de acreală dimineaţa ca poate pe parcursul zilei să scap de ea, mai bine pe toată să o iau şi să nu mai aştept altceva mult mai acru. Sunt pregătită, chiar funcţionează aceasta realizez în fiecare zii. Chipul din oglindă astăzi  nu doreşte să-mi mai zâmbească, oare ce am mai făcut iarăşi? Dar lasă îi va trece, doar toate sunt trecătore. Astăzi chiar m-am trezit de dimineaţa cu dispoziţie şi cu o sete de a trăi şi de a merge înainte indiferent de greutăţi, obstacole de eşecuri. Când cazi te ridici te scuturi şi mergi înainte. De multe ori nu trebuie să aşteptăm cineva să ne ridice, trebuie noi singuri să fim suficient de puternici ca să facem acest lucru. Aşa şi eu îmi continui calea fără vre-o speranţă de a fii ajutată sau înţeleasă, la ce bun să ies din propria carapace când nu are nici un rost, cui îi place de mine mă acceptă şi aşa. Îmi trec mâna peste faţă ca să simt măcar ceva cald şi plăcut în această viaţa, zâmbesc în sinea mea şi zic că trebuie să ascund tot ce mă frământă şi să mă învăţ să zâmbesc fals, măcar pentru cei dragi. La ce bun lor să le fac rău, când mă iubesc, e suficient că eu singură îmi fac rău, singură mă minţesc. Vor trece, doar toate trec, oricum este cineva, la care ar trebuie să-i dăruiesc o plecăciune şi un sincer mulţumesc fiindcă ma ajută să merg pe acest drum îngust şi aceasta indiferent dacă greşesc sau sunt perfectă sau imperfectă. Cred că în viaţa mea am avut parte de multe lămâi, mierea am preferat să io dau  la alţii, însă cred că e timul să ma gândesc şi la mine, chiar de sună a egoism şi nu e bine, însă cum am să mă învăţ să iubesc aproapele ca pe mine însămi când nici pe mine nu mă pot iubi.