Zebra neagră 2

Când eram mică, adoram ca mama să-mi povestească poveşti. Mă fascinau poveştile cu zâne, prinţese şi prinţi poveştile pline de dragoste, unde suferinţa şi singurătea erau învinse cu ajutorul dragostei. De mică am simţit setea de a iubi şi a fii iubită şi dacă ar fi să mă gândesc ce mi-ar plăcea mai mult totuşi aş alege să iubesc eu, aceasta cel mai mult îmi doream. Seara adormeam cu ursuleţul în braţele mele mici şi visam cum e să iubeşti, cum e să ai pe cineva aproape care ţine la tine care trăieşte şi se bucură când te vede cum zâmbeşti. De multe ori în poveşti eroii principali erau puşi în faţa alegerii însă eu tot timpul ştiam că va fi aleasă calea corectă sau peroasoana potrivită. De cele mai multe ori comparăm viaţa cu povestea şi viaţa mea chiar a fost  modelată după aceste poveşti. Tot timpul să fii mândru de ceea ce eşti, că binele învinge răul, că  adevărata dragoste infruntă toate obstacolele, că trebuie să fii respectuos, să-i ajuţi pe cei săraci şi că adevărata valoare a unei persoane se ascunde în interior nu în exterior. Doream sau nu, aceste chestii au pătruns adânc în mine, au început să facă parte din mine şi au devenit  elementele de baza în educaţia mea, în formarea caracterului. Acceptam mai mult să fiu în preajma persoanelor care au nevoie de atenţie, dragoste chiar şi de lucruri materiale, mă feream de cei care aveau de toate, înţelegeam că lor nimic nu le lipseşte deci nu am ce sa  le ofer, chiar de îmi placeau acele persoane  eu încercam să le evit. Când cineva are totul ce le mai poţi oferi, nimic, deci e mai bine nici să nu  încerci să demonstrezi ceva. Tot timpul trebuia să fiu utilă să fiu protectoarea celor slabi şi a frăţiorului meu mic căruia îi aparţine jumătate din sufletul meu şi care tot timpul era completarea mea. 

 Separat parcă sunt pe jumătat, împreună cu el sunt un tot întreg, ne înţelegem bine, ne iubim enorm, avem aceleaşi interese, tot timpul ne susţinem, de mici  am învăţat să împărţim. După, această chestie cu împărţitul s-a răsfrânt şi asupra altor oameni, nu îmi era greu să dau ceva de la mine fiindcă am fost antrenată să fac aceasta de către mămica mea. Deci  tot timpul  mi se spunea să am  grijă să împart să fiu politicoasă, să nu  fac rău şi să fiu supusă, disciplinată, mai mult să mă dezvold psihic, logic la fel şi fizic, dar sa nu pun accentul pe lucrurile care sunt mâncate de mucegai, distruse de rugină, spulberate de vânt sau arse de foc. Deci viaţa a decurs ca şi  la orişicare copilaş normal, educat cum trebuie, căci nici un părinte nu-l învaţă pe copilaşul său să fie rău. Şi pentru ceea ce sunt eu acuma trebuie să-i mulţumesc mame, că a avut răbdare şi timp pentru a mă înconjura cu dragoste atenţie şi alte lucruri minunate.