Regrete

El plecase din viaţa ei, de aceasta era sigură. Acuma era sigură că nu va mai avea nici o ocazie să-l mai vadă. Un mare gol a lăsat el în urma sa. Îi părea rău ca nu a spus şi nu a făcut totul atunci cănd a avut ocazia. A înţeles că toate au timpul său şi deci nu trebuie sa fie irosit pe nimicuri s-au pentru a aştepta să vină alt timp, o altă zi, o altă ocazie. Trebuie să trăim clipa de acum şi să încercăm să luptăm cu propriile temeri şi să vorbim la timp, ca după să nu ghicim cum ar fi fost dacă…dacă nu va mai fi niciodată. A regretat din adâncul sufletului că nu a fost deschisă şi că a ratat ocazia încă odată să-i mai zică ceea ce poate el ştia dar nu credea. Nu era vorba de mândrie s-au de înjosire, ea nu a dorit să-l mai streseze să se agaţe de ce a fost. Caci dacă el ar fi dorit ceva sigur ar fi spus. Da, toate au trecut şi nu mai pot fii întoarse, ei nu îi mai rămăsese decât să aşterne toate gândurile pe foaie şi astfel să-şi închipuie că le spune lui. Liniştea îi dădea ocazia ca răspunsul să fie acel pe care ea ar fi dorit să-l audă. Liniştea şi singurătatea, cei mai intimi şi mai devotaţi amici care niciodata nu o vor părasi şi o vor însoţi toată viaţa. Regreta, dar ce folos, era şi ea conştientă de aceasta, iar ei nu-i plăcea să regrete. Depărtarea de persoana dragă nu te face să suferi ci să realizezi cât de mult el contează. Numele lui va fii mereu cu ea. Dragostea pentru el va trăii veşnic în inima ei împetrită care nu mai doreşte să mai primească şi pe alţii. Chiar de nu e alăturea totuşi e foarte aproape, mai aproape decât el îşi putea închipui şi accepta. Dragostea va fii mereu cu ea şi nu conteză că doare, dar contează că a simţito şi a fost foarte aproape de punctul unde visele se contopesc cu realitatea. Mâna ei alunecase în jos, ea aplecă capul şi cuprinse gîndul că totuşi e o mai mare fericire să iubeşti decât să fii iubit.