Am făcut un origami din amintirile mele şi s-a primit o pasăre draguţă, cred că e timpul să las această pasăre să plece de la mine, cu tot ce mă leagă de tine. Acuma înţeleg că doar acest lucru mic mă mai lega de tine, pe toate celelalte le-am lăsat să plece de mult timp. Îmi stă în palmă aşa de mică şi firavă, încerc să înţeleg cum aşa ceva, putea să-mi provoace atâta suferinţă, mai mult decât unele lucruri mai mari. Vântul parcă mă îndeamnă să o las pe aripile lui, dar inima parcă îmi zice “mai stai un pic” veşnicul război între mintea clară şi inimă, care nu mai are nici un loc pentru a mai iubi sau înca pentru o cicatrice nouă. Prin atâtea am trecut şi totuşi mai sper. Sper că poate totul va fii bine, că poate mă înşel, că poate de această dată e persoana potrivită şi e ceva mult mai frumos, însă cu trecerea timpului înţeleg că viitorul nu-mi rezervă ceva bun. Aştept şi nici nu ştiu ce aştept.
Aceste gânduri îmi aparţin, păreri, trăiri, vise neîmplinite, toate au încăput pe această coală de hârtie din care am facut o pasăre. Acuma e timpul să o las să plece mai departe, să se agaţe de inima altcuiva, care poate merită mai multe şi e mult mai puternică, va face din tot aceasta o realitate. Am întins mâinile sus şi am lasat-o să zboare de la mine, mă simt pustie, nu îmi vine nici să plâng şi nici să râd. Parcă am fost lipsită total de sentimente. A plecat din viaţa mea ultimul lucru ce mă lega de tine. Adio, dragostea mea, fii mai fericit decât am fost eu Bunul Dumnezeu să te aibă în pază.
Uite, inca una... Draga... ma uimesti!
RăspundețiȘtergere