Reflecţia durerii a IX a parte

-         Unde sunt? A încercat ea să se ridice de pe pat.

-         Staţi calmă, aţi avut un atac de cord, acuma starea dumneavoastra e mai bună însă totuşi e indicat repaus la pat câteva zile. Am văzut că nu demult aţi mai fost internată. Deci ştiţi despre ce e vorba, vă daţi seama că trebuie să vă păstraţi calmul căci inima vă este slabită şi nu prea puteţi face faţă la unele lucruri cum ar fii stresul sau problemele. V-am găsit lângă un copac, am găsit mobilul şi am văzut ce număr ultimul va apelat şi am anunţat persoana cu acest număr că sunteţi în spital şi să vină, căci bănuiesc că e o persoană cunoscută. După el a încercat să o mai sune dar nu cu număr ascuns. Medicul a zis toate acestea ca să vadă reacţia ei, să înţeleagă dacă acea persoană e vinovată de ce s-a întâmplat sau acea persoană e cunoscută şi poate să vină să vadă ce e cu ea sau să-i anunţe măcar rudele. Ea doar a coborât privirea, nimic nu a zis, nu a reacţionat.

-         Deci să înţeleg că o cunoaşteţi pe această persoană.

-         Da, a zis ea şi şi-a aranjat şuviţa de păr după ureche. Mai tremura fiindcă ştia că el va veni şi poate să se agraveze starea ei, dar nu dorea să arate acest lucru.

-         Bine, eu am să mă retrag, pănă ce nu permit nimănui să vă viziteze, fără acordul dumneavoastră şi după mai vedem ce va fii.

-         Faceţi cum ştiţi mai bine, eu cred că ar trebui să dorm un pic. Ce ţine de perfuzie e obligatoriu, acuma dacă mi-am revenit?

-         Cred că nu aveţi de ales. Sunteţi prea slăbită şi cred că nici pofta de mâncare nu prea aveţi.

-         Da, aceasta aşa e.

-         Deci dacă nu doriţi binevol o veţi primi forţat. Să vă stăruiţi să nu vă forţaţi şi să vă gândiţi doar la lucruri plăcute, măcar acuma cât sunteţi în spital. Ea încerca din răsputeri dar tot timpul ceva din viaţa reală o făcea să nu să se mai gândească la ceva plăcut. 

  A încercat să se facă ghem aşa cum obişnuia să facă acasă când era mică şi dormea singură când mama nu era cu ea. De obicei era obişnuită să doarmă pe pieptul mamei ei, îi placea să o simtă aproape, să simtă căldura fiinţei dragi. Brusc aceste gânduri din copilărie au adus-o la altă persoană dragă pe pieptul căruia a dormit şi a visat dulce. Era o căldură placută ce îi învăluia tot corpul şi o făcea să se simtă în siguranţă. Simţea că este răsfăţată şi iubită, încerca tot timpul să imprime pe pielea sa acea caldură ca atunci când el nu va fii aproape ea să-şi amintească de el să-i simtă prezenţa.

 Era bolnavă după el, după tot ce îl lega de el, ce simţea pentru el, el pentru ea era asemenea aerului, fără care sigur nu poate trăi. Închise ochii şi îşi imaginase că şi el e culcat alăturea de ea şi o cuprinde, parcă simţea cum o căldură plăcută îi străbate tot corpul, o caldură ce o calma şi o facea să cadă într-un somn adânc. Strânse perna în braţe de parcă încerca să o stoarcă de vise plăcute. Se calmase a început încet să se relaxeze a eliberat perna, pe chipul ei se citea liniştea şi durerea parcă nici nu atinse acest trup fraget şi gingaş. 

               Între timp a apărut şi el, a mers în cabinetul medicului să afle ce s-a întâmplat cu ea, nu era el atât de indiferent cum părea sau dorea să pară.