O durere plăcută

Se pare că am scăpat de durere. A fost nevoie doar de un mic efort să te uit pe tine. Fără durere nu mai sunt aptă să scriu, nu mai am inspiraţie, deci de voie de nevoie trebuie să-mi amintesc de tine dacă doresc să simt că trăiesc dar nu pur şi simplu exist. Tu ai fots durerea ce hrănea textele mele, ce mă făcea să simt lumea mult mai bine. Dar am dorit să mă eliberez de ea. Acuma nu mai simt nevoia să plâng în fiecare seară, fiindcă nimic nu mă mai apasă nu mă mai sufocă. Acuma sunt asemenea unei păpuşi lipsite de viaţă fiindcă nu mai simt nimic. Nici ură nici dragoste nici durere. În cine mam transformat fără durerea ce mi-ai adus-o în inimă, nici eu nu mai ştiu. Însă mai simt dorul să mai trăiesc şi dacă unica condiţie pentru aceasta e să simt durerea ce a rămas cu mine în urma ta, atunci eu am să o accept şi am să o strig înapoi. De ce oare e aşa de greu fără tine? Doar înainte de a te cunoaşte nu era aşa. Cât de mult te poate marca părerea persoanei iubite. Brusc am devenit urâtă şi pustie fiindcă mai respins tu, dar eu aceasta nu pot face. Deci scumpa mea durere, trebuie să te întorci la mine, aşa de mult mam obişnuit cu tine că-ţi simt lipsa. Chiar de ai plecat tu totuşi ai lăsat ceva în urma ta, o muză ce nu va muri niciodată şi mă va ajuta să simt şi să înţeleg viaţa din plin. Mereu vei fii durerea plăcută ce ma va ajuta să nu renunţ şi să merg înainte, însă care la fel mă face să nu mai am încredere în alţii şi în ceea ce zic unii. De multe ori cuvintele au fost de prisos, însă cel mai mult a spus sărutul tău şi atingerea ta blândă. Nu zic adio fiindcă ştiu că gândul iar şi iar mă va aduce la tine dulcea mea durere ce mă face să simt viaţa.