El

Am ajuns în lumea din care nu mai doresc să evadez. E o lume minunată, e lumea în care totul e modelat după placul meu. Stau un pic şi mă calmez, fiindcă simt cum fericirea îmi rupe sufletul şi inima. Sunt în aşteptare, asemenea unui copilaş. Am lăsat ca fiorii plăcuţi să treacă prin mine şi cu nerăbdare m-am cufundat în oceanul viselor mele. Mai întâ totul era în ceaţă  dar din acest fum des a început să prindă viaţă o siluetă. Era el. A întins mâinele către mine, am citit pe chipul lui că mă aştepta şi îi era dor de mine. Şi mie îmi era dor de el, o zi întreagă am fost plecată. M-am tot gândit la el şi ce poate face el acuma. Însă brusc ma fulgerat un gând că totuşi el nu e real, el trăieşte doar în mintea mea. Însă după am abandonat aceste gânduri fiindcă mă simţeam bine. Nu mai conta dacă e adevărat sau nu, pentru mine era cel mai real şi cel mai perfect. A zâmbit şi am simţit cum toate problemele mele dispar fiindcă zâmbetul lui îmi aduce pacea în suflet şi mă face să fiu sigură  pe mine. A întins mâna.

Şi atingerea lui ma făcut să zbor de fericire. Aceasta îmi lipsea cel mai mult, atingerea placută şi caldă a mânii lui. De multe ori când nu mă simt bine îmi amintesc de atingerea mânii lui şi tot ce mă apasă dispare ca şi prin farmec. Puţine lucruri îmi aduc liniştea şi unul din aceste lucruri sunt acelea ce-mi amintesc despre tine pe parcursul întregii zile. Păşim încet în ceaţa densă şi acolo unde punem piciorul răsar maci ce par să fie aprinşi ca şi focul din inima mea. Dar parcă totuşi privirea ta este pustie, este ceva ce mă urmează până şi în vis şi îmi umbreşte fericirea, falsă aşa cum e, dar fericire. Erai pustiu, poate fiindcă undeva în adâncul sufletului ştiam că singură mă înşel şi tu niciodată nu poţi să simţi ceva pentru mine. Nici ură, nici dragoste, nici milă nimic din cele care se numesc sentimente. Dar nimic nu mă poate face să renunţa la lumea în care mai trăieşti tu pentru mine. Nimic, nici realitatea, nici problemele, nici durerea, nici dezamăgirea, nu mă pot face să renunţa la tine şi la visele mele, care vor rămâne doar nişte vise. Însă datorită lor durerea mea nu mai doare şi tristeţea mea nu e amară, ci mă face să zâmbesc fiindcă ştiu că din vise nu mai poţi pleca. Ziua saturăm trupul nostru cu diverse lucruri, iar noaptea sufletul cu vise. Oare ce este mai necesar pentru noi, să fim mulţumiţi fizic sau spiritual?
Nu ar fi fost rău dacă erai şi în viaţa reală lângă mine, însă dacă nu e posibil şi aşa e bine. Atunci când adorm iar el apare lângă mine eu nu mai pot face diferenţa între realitate şi vis. Pentru mine visul tot e o realitate în care totul retrăiesc spiritual. La fel ca şi viaţa reală în vis putem să simţim anumite lucruri. Şi eu te simt pe tine, simt mâinile tale pe umerii mei, simt respiraţia ta şi bătăile inimii. Acuma te-am îndrăgit şi mai mult fiindcă eşti perfect şi niciodată nu ai să mă dezamageşti şi nu ai să mă minţi, toate aceste lucruri am să le fac eu în locul tău.

 O plimbare lângă tine e cel mai minunat lucru. Dacă ar fi şi o modlitate în viaţa reală să te vizitez ca să vad cum eşti, dar pentru mine nu mai e. Nu mai e nimic, nici tu şi nici o soluţie de a  te revedea sau de a ştii ceva despre tine, măcar în taină. Cred că m-am dezobişnuit de la "adevaratul Tu" şi m-am ataşat de "Tu din vise". Astfel nu am să te pierd niciodată şi tot timpul am să te regăsesc atunci când am să am nevoie de tine. De multe ori îmi răscolesc sufletul şi amintirile ca să-mi amintesc ceva legat de tine aşa cum eşti pe viu, însă în mintea mea apare doar nişte picături de ploaie. Care de multe ori aş fii dorit să fiu eu şi să-ţi răcoresc faţa. Încet să curg pe ea imitând fiecare rid şi curbură a chipului tău drag.  Mai tare am strâns perna. Perna în care s-au imprimat visele cu tine. Mai simt aroma trupului tău şi mă trec fiori placuţi. Încet adorm cu tine în vise şi încerc sa uit de această lume ce mi te-a furat pentru totdeauna, dar totuşi nu a reuşit până la capăt. Au uitat de gândurile şi amintirile mele. E un lucru urât să condamni un om doar la vise şi să-l lipseşti de viaţa reală. Însă e bine dacă poţi face un om să nu te uite niciodată pentru nimic,  din această lume tristă.