El s-a aşezat pe pe pervaz, a aprins ţigara şi a tras din ea adânc, de pacă dorea dintr-o singură inspiraţie să o fumeze pe toată. Era agitat şi nervos, nu înţelegea de ce nu se poate stăpâni, doar totul era bine. Însă gândurile nu-l lăsau în pace. A încercat să fugă de ele, însă ele erau legate de el cu un fir invizibil, pe care nu avea cum să-l taie. Iar aceste gânduri şi mai mult îl iritau, fiincă era conştient că nimic nu mai depinde de el. A fost prea dur şi indiferent cu ea, iar acuma când ar dori să fie tandru e prea tîrziu. El nici nu mai încerca să o convingă sau să-şi ceară iertare, totul era pierdut pentru el. Iarăşi a luat o hotărâre pentru ambii. Obişnuia să facă aşa ceva şi nu se gândea că atunci când o relaţie implică două persoane ambele au dreptul de a hotărâ. Dar nu şi în relaţiile lui, de obicei era sever cu el, la fel era şi cu alţii, nu făcea nici o excepţie. De şi ea îl mai iubea şi ţinea foarte mult la tot ce era legat de el. El o minţise şi nu era pentru prima oară, iarăşi o abandonase, dar se obişnuise şi cu aceasta. Ea l-ar fii iertat dar nu l-ar fii primit niciodată înapoi. Singură i-a spus că nimeni nu va rezista mult timp să fie departe de persoan dragă. El era conştient că nici ea nu va putea să-l aştepte atâta. La ce bun să se gândească că îi aprţine când el nu e alăturea şi poate nici nu se va mai întoarce ci va fii în braţele alteia. Distanţa nu apropie doi îndrăgostiţi din contra te face să fii mai distant nu doar fizic ci şi spiritual. Ea se mai sufoca fără de el, dar ştia că era mai bine aşa.
Dorea ca el să ştie că ea îl mai iubeşte şi că va ţine la el indiferent de ce va face sau cum se va comporta cu ea. Dar se pare că el nu avea nevoie de aşa ceva. Iar altceva ea nu avea de oferit. El se mai frământa singur pe el nu se înţelegea de şi era de părerea că ea e o femeie deosebită şi ei îi spuse acest lucru. Dar acuma înţelegea că toate eforturile de a o cuceri au fost fără de rost dacă el singur a dat cu piciorul în tot. Şi cât de greu a fost să o convingă. A fost o ţintă grea, iar când a obţinut ce a dorit a renunţat ca după să regrete. A plimbat puţin mâna prin părul ce a început să crească. Iarăşi a tras din ţigară fumul ce se zbatea, a încercat să-şi amintească de cât timp nu a discutat cu ea. Era un an în care a abandonat-o şi înainte de aceasta i-a zis că de această dată vorbeşte sincer şi cu adevărat doreşte să fie cu ea. Cum poate el acuma să mai revină şi să mai promită ceva singur era conştient că totul e pierdut. Timpul nu iartă şi nu întoarce înapoi clipele ce le-ai pierdut fără de rost. Dar oare ce ar fii făcut dacă chiar putea să întoarcă timpul acela înapoi? Acel timp în care ea îl mai credea şi îi zicea că-l mai iubeşte. Nici el nu ştia ce trebuia să facă, dar măcar era conştient cu ce a greşit. Ea se mai gândea la el, dorea ca el să revină în viaţa ei, dar nu cred că ar mai fii avut curajul să-i mai zică, că încă îl mai iubeşte nespus de mult...Oare ce o face pe ea să-l mai iubească, după ce a dezamăgit-o de atâtea ori? Dar la unele întrebări nu ne este dat să cunoaştem răspunsurl, nici ea nu putea să răspundă la aceasta întrebare dificilă. În dragoste nu există logică, raţiune, calcule, există doar sentimente ce nu pot fii controlate de raţiunea noastră. Inima nu are stăpân...e greu să o controlezi şi să-i zici pe cine să iubească şi pe cine nu. E imposibil şi absurd de şi ar lipsit multe persoane de suferinţa şi frica de a mai iubi.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu