Eu nu mai am trecut şi nici viitor, am doar prezent, adică clipa de
acuma. Am încercat să lupt cu un inamic invizibil, ce îşi ascundea foarte bine faţa. Când l-am răpus şi i-am scos masca, am înţeles că eu singură am fost duşmanul meu.
Dar acuma toate sunt date uitării, nu am să-mi mai irosesc prezentul cu nimicurile trecutului sau visele viitorului. M am calmat în totalitate, sufletul meu s-a împăcat cu mintea clară şi în sfârşit pacea domneşte în lumea mea. Lumea care nu e atât de sumbră după cum părea…
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu