Diverse sunete ne înconjoară, orice mişcare are sunetul său. Sunet de avertizare, claxoane, sonerii, diverse melodii la telefoane şi alte chestii. Atât de multe sunt că mă pierd printer ele, parcă nici nu mai am echilibru. Duc mâinile la urechi şi încep să le ascund pentru a nu a mai auzi atătea lucruri ce te pot istovi. O întreagă zi aceste sunete îmi dau dureri de cap. Dar am un loc unde mă relaxez în totalitate. Am avut nevoie de linişte şi singurătate. Un pic să tac şi să nu mai aud susurul zgomotos al vieţii. Acuma ascult melodia liniştii, ce nu se poate compara cu nimic. Aşa pot să mă aud pe mine să ştiu despre ce gândesc şi să reflectez în linişte asupra unor lucruri sau probleme. În linişte mă regăsesc pe mine şi parcă iarăşi încep să respir uşor. Durerea se mai domoleşte şi simt în sfârşit cât e de plăcut să scapi de ea. Uit de toate ce mă iritau şi încerc să-mi amintesc doar despre lucruri plăcute, acuma pot fiindcă nimic nu mă mai deranjează. Aş dori să mă retrag în sânul naturii, unde să ascult trilul păsărilor, susurul apei. Aceste sunete mă liniştesc, îmi aduc pacea în suflet şi mă fac să înţeleg că totuşi liniştea şi sunetele naturii au fost lăsate pentru ca noi să fim împacaţi cu sine şi să avem parte de momente în care să ne gândim mai profound atunci când e nevoie. Zâmbesc în sinea mea şi înţeleg că mult mi-a lipsit acea linişte de care am avut parte doar în copilarie, când toate au fost mult mai simple.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu