Îmi amintesc, era o zi cu ploaie,Şi tristă eu zăceam în patul meu,
Eu mai visam la minunatul soare,
La tine eu visam mereu.
Şi-ai apărut ca prin minune,
În liniştea ce o purtam în viaţa mea,
Mi-ai deranjat tristeţa şi suspinul,
Amarul şi durerea ai spulberat.
Cu un sărut plăpând, m-ai salutat, iubite,
Şi-ai zis că sunt mai scumpă eu acum,
De mână tu mai prins, pe-neprigatite
Era un dar frumos şi foarte scump.
Dar am retras eu mâna de la tine,
De şi durea, simţeam că trebuie s-o fac,
Nu mă-nşela, iubite, nu e bine,
Oricum eu simt, când tu o faci.
Ai zi să te aştept, că aşa va fii mai bine,
Că ai să vii la mine iarăşi tu,
Cu gura tu zicei ca vii la mine,
Iar ochii îmi ziceau nu,nu.
Eu te-am crezut de şi plângeam în mine,
Durerea iar s-a cuibărit în visul meu,
Iubite, nu uita de mine,
De şi...pierdut eşti pentru mine tu mereu.
Ne-am despărţit cu un sărut cuminte,
Ploaua încet, adio ne spuneam,
Te rog mai mult nu ma mai minte,
Sa-ţi vezi iubite, tu de calea ta.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu