Ultima zi a anului

Timpul s-a încetenit fiindcă povara zilelor ce o duce în spate a devenit şi mai grea, aproape cu un an. La capătul ultimilor zile, uităm în totalitate de viaţa personală, suntem preocupaţi de alte treburi, cumpărături şi alte lucruri mici. Însă nu uităm de cei dragi, trebuie să le dăruim nu doar daruri ci şi căldură sufletească, dragoste şi atenţie. Aşa ceva în magazine nu poţi cumpăra nici măcar Moşul nu îţi poate da ci doar o inimă curată şi mare. E greu să găseşti aşa ceva, când totul se roteşte în jurul lucrurilor materiale suntem înconjuraţi de maşinării, tehnologii înalte şi ne îndepărtăm de tot ce e viu şi cald de tot ce e uman. Parcă absorbim răceala acelor aparate şi devenim ca ele, reci şi calculate. Dar anul ce vine doresc să-l întâlnesc altfel. Merg fericită spre casă, fiindcă ştiu că eşti acolo şi mă aştepti cu bucurie. Într-o ţară străină noi doi ne avem unul pe altul şi suntem cei mai fericiţi, fiindcă dragostea e satelitul nostrum, ne ţine în echilibru şi ne ajută să fie între noi totul ca şi în prima zii. Scotocesc în buzunar după chei, ce reci pot fii, dar mâinile mele nu sunt mai calde decât acest metal. Parcă sunt un om de zăpadă, rece şi palidă, doar nasucul şi obrăjorii îmi sunt roşii fiindcă gerul nemilos ma ciupit de ei. Deschid uşa, nerăbdătoare ca să-mi înseninez chipul datorită faptului că iarăşi zâmbeşti.

 O căldură plăcută mă înăbuşise, am simţit nevoia să scot mai repede de pe mine paltonul şi căciula. Ai apărut şi tu în faţa mea, erai relaxat, mă aşteptai, aceasta am citit pe chipul tău. Un zambet ascuns se strecurase pe faţa ta, ai întins mâinile la mine şi mi-ai zis
- În sfârşit ai ajuns, am crezut că te-ai rătăcit. Cum puteam să mă rătăcesc când dragostea nostră e asemnea unei stele ce mă călăuzeşte tot timpul. Mai îmbrăţisat, am simţit cum trece un şir de furnicuţe pe spate şi mulţi fluturaşi imi ating stomacul. Se crease ceva frumos în interiorul meu. Tot timpul când mă cuprinzi parcă această flacără interioară se reaprinde. Ea mă mai ţine în viaţă şi mă face să înţeleg cât de preţioasă poate fii ea. Mi-ai oferit o sărutare blândă pe frunte, doar ştii cât de mult îmi place, a fost o sărutarea asemenea unei binecuvântări, din toată inima şi cu toată dragostea şi dăruinţa. Te-am strâns şi mai mult în braţe doream să sorb mai multă căldură din tine şi dragostea noastră ce era împărţită în doua, tu purtai jumătate iar eu cealată jumătate şi în fiecare zii ne hrăneam cu jumătate din fiecare. Cu trecerea zilelor ea a crescut tot mai mult, nu a scăzut aceasta mă bucura şi mai mult. Nu doream nimic mai mult decât să fiu cu tine, doar cu tine. Totul era pregătit, timpul alăturea de tine trece foarte repede. Nici nu am realizat că e seara cu atâtea pregătiri şi atâtea griji. Ne-am aşezat pe canapea mă uitam în ochii tăi şi oboseala îmi dispăruse, simţeam că puterea iarişi e stăpână peste corpul meu. Mai erau câteva ore şi păşeam în noul an. 

 Lenejeria neagră de mătase învăluia patul nostrum, nişte petale roşii de trandafi se odihniau pe cearceaful nostru. Câteva lumânări mai luminau odaia, o aromă divină ne înconjura şi o muzică lină ne îmbăta. O cămaşa de noapte fina îmi cuprindea corpul. Şampania se juca cu bulele în pocale, totul era pregătit ca să întâlnim noul an împreună. Mai luat în braţe, te-ai rotit de câteva ori, liniştea a fost străpunsă de un râs plăcut, vocile noastre se contopise cu anturajul. Mai pus atent pe picioare, dar mă ţineai de spate, mă priveai în ochi de parcă doreai să citeşti ceva în ei, dar îţi era greu. Încet ai început să mă mângâi cu degetele pe spate, le plimbai alene în sus şi în jos. Fiori placuţi îmi străbăteau corpul, o slăbiciune plăcută se stabilize în picioarile mele. Dar ştiu că tu niciodată nu ai să mă laşi să cad sau să paţesc ceva. În braţele tale mă simt în siguranţă şi sunt sigură că nimic rău nu se poate întâmpla cu mine. Am deranjat petalele ce se odihneau pe pat.  Iar noul an l-am întâlnit în cel mai minunat loc, în braţele tale. Doresc ca fiecare an să-l întâlnesc şi să-l petrec împreună cu tine, toţi anii câţi vor fii pe şiragul vieţii mele. Somnul puse stăpânire pe corpurile noastre, visam dulce de şi nu mai era nevoie să visez fiindcă visul meu prinse viaţă atunci când tu ai aparut… în ea.