Raiul nostru

După o zi obositoare, ne întoarcem acolo unde suntem doar noi. Mă dezbrac de stres şi de  problemele de la service, le las la uşă şi mă îmbrac cu hainele fericirii şi a  bunei dispoziţii. Tu ai ajuns acasă înaintea mea, oboseală se citeşte pe chipul tău drag, însă ea nu te opreşte să-mi dăruieşti cel mai minunat zâmbet din lume. Tu îmi luminezi sufletul şi mă faci să uit de tot ce e după aceşti păreţi. Trăim în raiul creat de noi, în raiul creat din tine şi din mine, o lume de care eu nu mă mai satur şi în care tot timpul găsesc căldură şi linişte. Tu eşti întruchiparea, dragostei, visului devenit realitate şi speranţei care în sfârşit a ajuns la capătul drumului şi a întâlnit fericirea. Ador tot ce e legat de tine până şi ridurile tale de pe frunte şi ceea ce singur chiar urăşti la tine. Nu ştii că  anume ceea ce urăşti tu cel mai mult la tine eu iubesc cel mai mult. Aceste lucruri te fac unic, acestea şi multe atele. Felul tău de a trezi în mine tot timpul diverse stări plăcute, după care am fost flamândă cândva. Ochii tăi sunt asemenea stelelor care au coborât de pe cer ca să-mi lumineze calea, oare merit eu aşa ceva?  Drept răspuns şi dovadă e sarutul tău, mai întăi pe frunte după pe ochi, de parcă ai dori să nu privesc faţa ta obosită. Trec cu degetele peste firele cărunte ce îşi făceau calea printer firicelele de pe tâmplă, zâmbesc, iar tu iai mâna de pe tâmpla cu regret şi mi-o săruţi. Suntem învăluiţi de o căldură placută şi sunt sigură că nimeni şi nimic nu poate distruge lumea noastră. Mă îndrept spre baie unde sunt îmbrăcată cu propria goliciune, locul unde parcă mă întoarc spre origini şi sunt dor eu.
Te alături şi tu, ne place să fim răsfăţaţi de atingerea blândă a apei şi la fel şi de mângăierile unui altuia. Te simt aproape, acum nimic nu mă desparte să te simt în totalitate. Simt pela mea cu pelea ta, care seamana cu atingerea catifelată a soarelui de primăvară. Roşesc de la emoţii şi plăcere, plăcerea de a te avea aproape doar pentru mine. Imi aparţii mie cum şi eu îţi aparţin doar ţie. Suntem departe de lume, închişi doar în lumea noastră, atăt de perfectă fiindcă e compusă din tine. Tu eşti perfect prin faptul de a iubi şi a demonstra acest lucru. De multe ori ai încercat să fii indiferent şi să ascunzi acea tandreţe şi dragoste faţă de mine, însă ai uita că sentimentele nu pot fii stăpânite. Ele sunt asemenea unui vânt turbat ce nu poate fii stăpânit. Dragostea e asemenea unei licori plăcute ce curge prin noi şi satură fiecare celulă cu bucurie şi fericire. Te-am îmbrăcat în spumă, erai asemenea unui zeu ce s-a nascut din spuma mării şi a venit aici să ne înveţe să iubim nepământeşte. Mai tras spre tine, am simţit mai întâi bulele de săpun şi după corpul tău. Apa încerca să spele sărutările tale dare ele au rămas imprimate pe pielea mea ca şi nişte cicatrici ce îmi amintesc de tine atunci când nu eşti alăturea. Te ador şi încerc să nu uit nici un lucru frumos ce mi-l oferi în fiecare zi. Dimineţile minunate, în care doreşti să fii primul care mă saluţi şi serile în care mă învăleşti cu căldura braţelor tale. Picăturile de apă nu vor putea şterge nimic cum nici timpul nu va putea şterge amintirile despre tine…