Un necunoscut

“  Ce straniu  lucru e viaţa, ne este dor de persoanele cu care avem o conexiune spirituală dar nu  de cele  cu care avem  doar o conexiune fizică. Stau şi mă gândesc, de multe ori  cum poate să-mi fie dor mie de cineva pe care nici  nu-l  cunosc, iar drept  răspuns ecoul îmi spune numele tău. E adevărat, tu mă faci să cred în ceea ce nu există pentru mine în realitate ci doar în gândurile mele sau exista doar parţial. Parţial  dintr-un motiv, fiindcă nu te-am văzut. Vai, cât de mult aş dori să-ţi văd ochii, să-mi văd imaginea în ei, oare ce culoare au? Mii dor de ochii tăi, de tot ce-ţi aparţine. E o prostie, însă aceste lucruri dovedesc ca totuşi legătura spirituală e mult mai importantă, decât aia fizică. Deci astfel putem spune că  dragostea nu va murii, atâta  timp cât  ne este dor de cineva pe care  nici nu l-am văzut, însă la care ţinem enorm. Un  necunoscut  poate să-ţi  provoace stări cu  mult  mai plăcute decât  persoanele de alăturea, căci săturăm ceea ce e veşnic nu ceea ce e trecător. Ador emoţiile care le am, atuncea când mă gândesc la tine, e ceva de nedescris, o stare de amorţeală plăcută de detaşare totală de această lume. Îmi place să le traiesc pe toata aşa cum sânt, triste, reci, distante. În lucrurile reci găsesc ceva ce mă încălzeşte. Şi de multe ori mă gândesc că uneori un necunoscut  te poate face mai  fericit, anume datorită faptului că duci  lipsa totală, nu  doar parţială, te atrage spre acea persoană, necunoscutul, noul, aceste lucruri  parcă sunt  nişte magneţi…nu îmi  mai ajunge aer şi nici  cuvinte să-mi exprim trăirile, emoţiile, gândurile. E frumos ce trăiesc şi poate de multe ori doresc să  rămân doar cu  visele. Îţi multumesc că mă faci să visez, poate în viaţa reală nici nu aveau loc aceste stări plăcute pe care le am eu. Aş dori să mă împart  cu toate pe câte  le am, dar nu  pot, nici să le relatez şi nici să le trimit cu  vântul, oricum îţi aparţin în totalitate fiindcă tu le-ai creat dar  ele au  ieşit  la lumina zilei cu ajutorul meu…”