Aş dori să fiu o păpădie. Şi vântul să mă sufle, iar eu să mă împart în mici părţi a unui întreg şi să zbor în diverse direcţii. O parte din mine să zboare către cei dragi, astfel să mă aşez pe pervaz şi să-i admir. Să mă uit la mama mea dulce care citeşte o carte înteresantă, uneori îşi aranjează ochelarii pe nas de parcă ei încet doresc să alunece şi să o distragă de la un lucru captivant. Să-l privesc pe fratele meu, care agitat încercă să se lupte cu inamicii virtuali. Să văd la ce film se mai uita tatăl meu.
O altă parte din mine să zboare la amica mea dulce. Am să mă aşez pe o frunză a unei flori de cameră. Am să încerc cumva să divid singurătatea ei la aşa un număr ca nimic sa nu mai rămână din ea.
La fel aş mai dori să merg să o vizitezi şi pe mica prinţesă din basmul numit VIAŢA. Să mă încălcesc în părul ei bălai, iar la ureche să-i cânt un cântec de leagăn.
O altă parte aş trimite să viziteze cele mai minunate locuri care mi-au colorat viaţa: şcoala, grădiniţa, parcul, banca unde cândva mă sărutam sau unde stăteam cu amica mea şi alte locuri minunate.
Una din părţi aş dori să zboare spre el, ca să-i mai văd ochii şi să încerc sa-i citesc în inimă. Să încerc să reţin fiece mişcare de al lui, fiece rid, fiecare cuvânt. Ma-ş aşeza încet pe umărul lui ca să nu-i tulbur liniştea.
După o întreagă zi de călătorie aş dori ca toate părţile să se întâlnească şi să povestească ce au văzut. Doar fulgul de păpădie care a fost la el să fie tăcut, fiindcă nu doreşte să-mi tulbure liniştea. Dar de multe ori şi tăcerea e un răspuns. Dar totuşi aş fii prea fericită ca să mă pot întrista. Vântul blând spre seară să-mi cânte ceva plăcut, iar eu să adorm şi să-i visez pe cei dragi şi scumpi mie. Fiecare în felul său. Însă toţi contribuie cu ce are la fericirea mea ce va fii purtată de norii zglobii şi veseli.
Aş dori să fiu o păpădie, macar pentru o zi, ca să-i pot vizita pe cei dragi în acelaş timp.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu