Un înger fără aripi (fragment)

Ea plecase în urma ei rămase doar parfumul ei. El tot timpul vorbea despre ceea că ar dori să-i simtă mirosul şi să-i atingă pielea, erau doar vorbe însă nu se ştie dacă chiar işi dorea aceasta cu adevărat. Ea intrase în camera unde păreţii o apăsau, deschise geamul ca măcar un pic să mai scoată din tensiune, s-a îmbrăcat mai comod şi iar a început să scrie, amintirile o înăbuşeau. Dar nu prea avea inspiraţie dacă nu suferea. Însă din greşeală a deschis un fişier unde găsise ceva, amintiri:” Am crezut că visez cu ochii deschişi. Dar nu, clar citeam numele tău, am crezut că mă înşeală ochii, însă prea multe lucruri îmi ziceau că eşti tu. Ai deschis iar braţele şi într-o clipă am uitat toată supărarea, când bucuria îţi inundă inima, cele rele dispar. Îmi auzeam bătăile inimii, erai real, nu visam, dar înţeleg că e prea frumos  ca să fie adevărat pentru mine. Un salut frumos şi tipic pentru tine a fost ca şi o binecuvântare pentru mine. De emoţii nici nu mai ştiam ce doream să te întreb. Îmi părea rău să aud că nu eşti bine, însă acolo unde eşti tu e imposibil să fie totul bine cu sănătatea. Şi mă bucur  nespus de mult fiindcă urma să pleci de acolo, din acea lume unde lucrurile normale şi plictisitoare nu au loc. Aşa mă bucur de parcă tot aceasta se  întâmplă cu mine, te simt de parcă eşti o parte din viaţa mea, mam simţit de parcă sufletul meu s-a întors înapoi. Planuri măreţe pentru viitor au început să apară în faţa ochilor mei. Vise minunate în care copii îşi  făceau apariţia, în care urma să fim împreună până moartea ne va despărţi, în care tu şi eu ne înţelegem foarte bine. Însă ceva nu mă lăsa în pace, tot apar gânduri negre, până şi în vis încerc să devin realistă, nu pot să zbor. Gândurile noastre se contopise, îmi citeai gândurile, nu îmi venea să cred. În această zi tu te-ai deschis, ai devenit mai vulnerabil faţă de mine, aceasta mi-a plăcut nespus de mult. Mam simţit mai bine tu te-ai deschis în faţa mea cred că îţi era greu să te abţii. Fiindcă nu ştii care va fii reacţia celeilalte personae, noi de multe ori ascundem multe lucruri, eu însă pe toate le-am primit şi am înţeles că ai o mare sete pentru viaţă şi în sfârşit poate şi tu un pic îţi doreşti să le încerci pe toate. Chiar şi părera lui despre dragostea s-a schimbat, nu îi era frică să se îndrăgostească, e minunat. Pluteam şi eu, imaginaţia îmi picta dorinţele cu  cele mai vii culori însă nu avea pentru  mine şi culoarea realităţii. Nu mai doream să ies din vis, însă toate au un sfârşit. După ce am mai  vorbit cu el ma mai călmasem, încercam să înţeleg ce îl face  să dorească să fie cu mine, nici nu mă cunoaşte. Însă pe mine nu mă încurcă să-mi placă de el, chiar dacă nu ştiu cum e în realitate. Sunt confuză şi nu înţeleg ce sentimente are atunci cînd vorbeşte cu mine. Cred că la această întrebare trebuie să mai aştept răspunsul. Oare ce va fii? Oare va fii ceva? Nu ştiu din toate aceste lucruri ce e real, un singur lucru  e cert, îmi place de el şi nu doresc să dispară  din viaţa mea.” Ultimele cuvinte au sunat mult  timp în capul ei. Ea pe acele timpuri nici nu dorea să acepte gândul ca să nu mai discute cu el, însă acuma trăieşte această realitate. Nu avea somn  şi nu credea că e posibil cu persoana dragă prin preajmă, adică care a fost cândva dragă. Luna  o chema afară, ea se rezemase de pervazul ferestrii şi admira cerul înstelat, luna singuratică, de câte ori o privea atunci când se gândea la el, îşi închipuia că poate şi el acuma priveşte luna, că aceleaşi stele strălucesc deasupra capului lui. Aceste lucruri tot timpul  o apropiau şi mai mult pe ea de el. Tot timpul se înşela pe sine şi ea acuma a înţeles acest lucru, de parcă nu era suficient ca o mai faceau şi alţii. Crezuse în ceva ce nu poate fii. Acuma cu trecerea timpului începuse să înţeleagă  foarte multe lucruri. A înţeles că el doar a vorbit cu ea fiindcă se plictisea, ca să-şi ocupe timpul cu ceva, sau sa aiba pe cineva la care doar să viseze şi atât, să viseze că poate avea o familie. Dar oare el îşi dorea toate acestea lucruri şi în viaţa reală, dorea şi putea să mai aibă pe cineva alăturea de el, dupa ce a fost dezamăgit rău în dragoste? Acuma nu mai conta pentru ea, totul a trecut, ea nu mai e acea visătoare, au trecut acele timpuri, nu mai e o fetiţă care crede în poveşti, vise, trăia acuma cu prezentul deci nu mai visa. Avea nevoie să vorbească cu cineva de şi era tarziu ţtia că totuşi are la cine apela.