Pentru cei ce aşteaptă, timpul se face duşman. Dacă eşti departe de persoana dragă un minut ţi se pare o oră, o oră se transformă într-o zi, zilele în săptămâni, luni, ani şi tot aceasta devine o veşnicie, chinuitoare,din care parcă nu mai ai scăpare. Departe de cei dragi nisipul timpului din clepsidra vieţii se scurge încet. Timpul te omoară. Şi de multe ori te întrebi dacă această aşteptare se va sfârşi. Aştepţi ceva ce sigur îţi va aduce bucurie, astfel viaţa devine un lung vis neîmplinit, plină de regrete, fiindcă te-ai limitat la ceea ce va fii şi nu ai trăit ceea ce este. Nu poţi să fii în prezent dar să trăieşti cu viitorul.
Fiece zii e o nouă şansă, că poate aşteptările se vor sfârşi, însă la fel…în fiecare zii suntem dezamăgiţi că nu primit ce merităm. Plângi fiindcă încă o zii a trecut din fericirea pe care o aştepţi şi care poate nu va mai veni. Dar timpul se opreşte doar în braţele morţii, doar acolo îţi găseşti alinarea şi doar acolo toate aşteptările noastre se transformă în scrum. Te rog, să vii şi să pui capăt aşteptării, astfel ai să-mi oferi un prezent real.
Timpul, acest dusman al nostru...
RăspundețiȘtergere