Lacrimi

Lacrimile mele s-au transformat într-un zâmbet minunat. Acuma chipul meu este luminat de acel zâmbet ce a apărut datorită ţie. De multe lucruri nu sunt conştientă, însă un lucru este sigur tu eşti o rază de soare care s-a desprins din ceruri doar ca să-mi lumineze chipul. Oare se merita să laşi tot ce e mai bun, doar pentru a mă vedea zâmbind? Ochii tăi trişti şi îngânduraţi au pătruns adânc în sufletul meu şi au mers atent pe calea durerii unde au regăsit nişte răni asemenea rănilor tale. Asemenea unor fiinţe identice suferinţele, durerea, regretele ne-au apropia şi mai mult. Astfel durerea s-a contopit una cu alta şi a creat ceva frumos şi minunat,o prietenie. O prietenie legata din cauza suferinţelor şi înţelegerii reciproce. Şi durerea e necesară, ea leagă sufletele frânte şi le apropie şi mai mult de acele persoane care tot trec prin acele stări ce le ai şi tu. 

Tu ai cules lacrimile de pe obrajii mei reci şi ai făcut din ele lanţul uitării, ce şterge tot trecutul îmbibat de eşecuri şi vise neîmplinite. Eşti asemenea vântului primăvăratic care de multe ori îmi usca obrajii dupa un lung plâns, care era provocat de fantomele minciunilor şi dezamăgirii. Suferinţa ta a făcut să uit de suferinţa mea şi ma făcut să înţeleg că nu trebuie să renunţ la propria viaţă doar din cauza că cineva nu a ştiut să mă aprecieze la adevărata valoare. Tu eşti prisma prin care pot vedea fericirea, prin tine mă descoper pe mine şi învăţ să zbor din nou. Şi acuma lacrimile mele sunt doar lacrimi de bucurie. Dacă cineva m-ar întreba ce simt pentru tine,  aş zice că nu sunt asemenea cuvinte ce ar putea reda starea pe care o am atunci când mă gândesc la tine. O senzaţie placută mă cuprinde, total mă desprin de această lume rece simt o amorţeală plăcută ce îmi taie respiraţia şi care mă învăluie cu o căldură plăcută,ce curge prin mine asemenea unui elixir vindecător. Balsam nepreţuit al sufletului meu, perechea de aripi, rază de lumină aş dori să-mi spui ce aş putea face ca şi tu să zâmbeşti, ce te-ar face pe tine să te simti bine şi să nu te simţi străin  şi inutil pe acest pământ?

 

 Aş dori ca măcar pentru o clipa să poţi simţi cu inima mea ceea ce simt eu acuma. Aş dori măcar pentru un timp scurt să crezi aşa cum cred eu şi să ştii că totul e posibil trebuie doar să doreşti, să speri şi să ai credinţă. Ştiu ca eşti confuz şi poate undeva frica nu  te lasă să gândeşti treaz, un lucru te rog să priveşti totul prin ochii inimii nu a minţii şi în sfârşit să înţelegi ce te framânta atunci cand gândurile tale sunt evadate de mine. Ar trebui să pui punct suferinţei tale şi astfel să fii sigur că nici eu nu am să sufăr. Oare ce ascunde viitorul, oare totul va fii bine si oare se va primi ceva? 

 Nu ai nevoie să cunoşti răspunsul la aceste întrebări până singur nu ştii ce simţi şi ce doreşti tu cu adevărat. Dă frâu liber gândurilor tale şi aşterne pe o hârtie tot ce simţi şi gândeşti şi singur ai să te înţelegi mult mai bine. Frigul din inima mea a plecat, acuma soarele sălăşluieşte acolo, datorită ţie eu am renunţat la prejudecăţi şi la gândul de a mă opri din cautările mele ca să aflu ce înseamnă adevărata dragoste. Cred că braţele tale mă pot scăpa de povara durerii şi suferinţei. E greu să tratezi un suflet rănit însa e posibil şi tu ai reuşit acest lucru. Iţi multumesc mult pentru aceasta.