Astăzi m-am lăsat îmbrăţişată de tăcere. Parcă e o prăpastie fără fund din care nu mai doresc să ies. Cuvintele mişună în capul meu însă eu nu doresc să le las să plece de acolo. Semne de întrebare, gânduri pierdute, explicaţii logice, meditări asupra unor lucruri poate inutile la care cunosc răspunsul de mult timp. Tot aceasta nu mă lasă în pace, însă trebuie să tac, e mai bine aşa. Nu aş dori cineva să cunoască ce anume astăzi nu mă lasă în pace, cred că prea multe s-au adunat în capul meu şi în inima mea. E nevoie de o pauză, să încetez să înţeleg unele lucruri cu mintea si să încerc să le las să decurgă de la sine, fără a le dirija sau a cauta vre-o explicaţie logică. De ce aşa şi nu altfel? Căci de multe ori noi singuri suntem cei mai aprigi duşmani pentru noi. Astăzi singură m-am condamnat la tăcere, de ce să-i mai fac şi pe alţii să se gândească la lucruri inutile. Tăcerea îmi oferă ocazia să le pun pe toate la loc, în ordinea cuvenită, mă face să înţeleg ce e important şi ce ar trebui să înlătur din viaţa mea din gândurile mele. Dar cred că astăzi nimic nu voi înlătura fiindcă sunt vizitată de lucruri importante şi dragi, un pic amestecate cu amărăciune, însă le îndulcesc eu cumva. Realizez că toate au un început şi un sfârşi, de obicei începuturile sunt lucruri spontane, sfârşiturile sunt deciziile noastre, termenul limită cum ar fii. De multe ori chiar de ne este dureros noi trebuie să renunţăm ca să facem loc la alte lucruri care poate pe parcurs vor avea o mai mare valoare în viaţa noastră, niciodată nu se ştie. Un lucru e clar că nu le poţi avea pe toate, sună cam trist, dar nu trebuie să fim egoişti, trebuie să putem alege din nimicurile vieţii cele mai importante lucruri. Doresc să prelungesc această tăcere, dar oare am să pot? Dar ştiu că am nevoie de puţină linişte ca să mă înţeleg singură pe mine să înţeleg ce trebuie totuşi să arunc din gândurile mele, ce e cel mai important şi care e adevăratul meu scop. Merg asemenea unui orb pe o frângie, niciodată nu ştiu dacă următorul pas va fii bun sau nu. Cred că ar trebui să mă dezobişnuiesc să merg aşa şi pe lângă toată să mă grăbesc să ajung undeva, unde nici eu nu ştiu. Trebuie să mă opresc şi bine să mă gândesc la toate, însă nu astăzi, astazi am să tac şi am să las lucrurile să decurgă de la sine.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu