El, murise. Inima ei se strângea de durere şi suferinţă, visele au fost spulberate viitorul nu mai avea nici un rost la momentul de faţă. Închidea ochii fiindcă o durere ascuţită îi tăia amintirile, distrugea sentimentele. De mult timp nu a mai simţit aşa ceva, nebunia se amestecase cu suferinţa, durerea cu amărăciunea. Dorea să sfâşie hainele ce îi strângeau pieptul şi nu o lăsau să respire. Dar nu a făcut acest lucru. Doar s-a aşezat pe pat, a spriginit capul pe mână, privirea îi era rătăcită pe undeva, de parcă sufletul părăsise corpul, de parcă tot ce a fost mai bun a dispărut iar în urmă au rămas doar amintirile şi o umbră vagă despre fericire. Lacrimi grele curgeau pe obrazul ei, cu acele picături parcă ieşea şi durerea din ea. Suspina, dar încerca să se stăpânească. Tot ce a mai rămas de la el e o poză şi o groază de cuvinte pe care a dorit ea sa le auda de la persoana dragă şi el era acea persoană. Suferinţa ce-i curma sufletul era imensă un întreg univers nu ajunge ca să poată sălăşlui acea suferinţă. Micul ei univers se prăbuşise căci soarele universului ei se stinse. El a murit, doar în mintea ei, nu mai dorea să ştie ceva despre el, sau să mai încerce să-l vadă sau să facă ceva ce îi va curma iar suferinţa. Îi era mult mai uşor să accepte ca e mort, căci pestea această suferinţă putea să treacă mult mai uşor decât să reînvie totul, el să-i promită ceea ce nu are. Nu, e mai bine să creadă că nu mai e. Această durere va trece mult mai uşor şi după peste toate se va lăsa uitarea.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu