Am o dispoziţie minunată, ajung acasă deschid repede uşa de parcă sunt urmărită. Intru închid uşa de parcă nu aş dori să scap vre-un gând minunat ce mă bântuia toată ziua. Las hainele care mă incomodează, iau ceva mai comod şi lejer, mă simt minunat. Desfac mâinile şi cad pe pat, închid ochii şi mă las dusă pe tărâmul meu magic la care am visat toată ziua. Creaturi magice şi fascinante trăiesc pe acel tărâm. Acolo totul e în armonie şi toţi sunt veseli şi visători. Acolo te regăsesc şi pe tine. Faptură palidă ce are ce-i mai trişti şi mai pustii ochi din toţi pe câţi îi văzusem. Ai fost blestemat să trăieşti o eternitate, ce nu are nici un rost fără persoana dragă, care mai trăieşte doar în gândurile şi amintirile tale. Pun mâna mea caldă pe umărul tău îngheţat. Ai primit acest dar fără ca să fii întrebat. Ţi-ai întors faţa spre mine şi parcă am rămas hipnotizată pentru câteva clipe. Din toată faţa doar buzele mai avea ceva culoare. Simţeam că nu trebuie să-mi fie frică de tine fiindcă tu faci ce faci, nu fiindcă îţi place, dar fiindcă aceasta e unica modalitate de a supraveţui. Mam înnecat în privirea ta. Te uiţi atent la gatul meu unde se vede cum viaţa pulsează în mine. Văd cum înghiţi în sec şi mă gândesc, oare ce gust aş avea eu pentru tine? Îmi dai câteva şuviţe la o parte şi încet apropii gura de gâtul meu, mi se opreşte respiraţia de parcă nu aş dori să te sperii, aşteptarea şi misterul mai mult mă agită decât însăşi gândul ce îmi trece prin cap. Simp respiraţia ta cu pielea mea, trec furnicutile pe gâtul meu, închid ochii şi simt cum pielea mea e atinsă mai întăi de buzele tale reci şi după ceva ascuţit ce doreşte parcă să treacă de obstacolul, numit piele. Dar parcă timpul s-a oprit în loc şi noi împereună cu el. Doar un gând nu a fost stăpânit de timp: "Oare de ce s-a oprit?" Parcă sărutul tău a îngheţat pe gâtul meu, simţeam cum câldura se scurge din mine, dar ştiu că nu e suficient ca să te încălzesc. Am suspinat fiindcă roţile uzate ale timpului se pornise din nou iar durerea a pătrus prin mine. O durere amestecată cu un frig. Mai apucat cu mâna de ceafă şi simţeam cum sorbeai viaţa din mine, dar ai mai lăsat un pic. Te-ai tras de la mine. Am simţit cum ceva cald se scurgea pe gâtul meu, am dus mâna la locul de unde se împrăştia durerea în tot corpul meu. Te uitai la mine cu milă, dar nu aveai de ales, acesta e blestemul. Totul se întunecase am cazut, vântul îmi cânta un cântec de "adio". Vampirul...a trecut prin mintea mea. Am deschis ochii şi instinctiv am dus mâna la gât de parcă chiar am trait aşa ceva. Am observat că geamul era deschis larg, mam apropiat de el şi am văzut o umbră. Am mers la oglindă însă am realizat ca nu-mi mai văd chipul în ea....
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu