Un înger fără aripi (fragment)

   Gândurile parcă o înăbuşeau, nu o mai lăsau să respire şi să savureze clipele pe care le mai are alăturea de el. Ea îl cuprinse aşa de tare de parcă nu mai dorea să-l lese să iasa din această cameră, de parcă ar dori o veşnicie să stea cu el aici, să ştie că totul e bine şi că ea îl poate apăra de toate. Dar era conştientă că era o nebunie, ca aşa ceva nu poate să aibă loc în viaţa ei, era prea frumos ca să fie adevărat. El simţea cum trupul ei firav tremura. Parcă o durere străpunse inima lui, de parcă inima împetrită iarăşi prinse viaţă, dorea să trăiască să iubească să dăruie. Ea a simţit că acuma ar fi momentul perfect să facă ceea ce şi-a pus în gând. Ea dorea din tot sufletul ei ca el să rămână ceva deosebit, să rămână cu ea măcar în amintiri, ca nici anii să nu-l poată şterge din gândurile sale. Simţea această nevoie cum simţea nevoia de a respira, cum simţea nevoia să iubească şi să fie iubită. Ea se îndepărtase un pic de la el, dorea să-l privească în ochi, dorea să se convingă că va proceda corect. L-a mângăiat pe faţă de parcă dorea să ţină minte cu palma sa toate curburele feţii lui, dorea să-l ţină minte cu ochii, cu sufletul, cu gândul cu pielea cu tot corpul, ca tot ce e legat de el să se imprime în ea, o bucaţică din el să rămână cu ea. Dar totuşi ar fi dorit să-l păstreze pe el alăturea de ea, viu, în carne şi oase, să-i simtă căldura corpului în fiecare zii, să-i simtă respiraţia cu pielea ei fina. Dar nu era posibil mai mult, doar amintirile îi vor rămâne, amintiri plăcute şi calde care o vor încălzi în serile răcoroase, care iar o vor face să simtă acest fior plăcut care parcă  o face să zbore şi în acelaş timp îi tăie şi respiraţia. Când vă închide ochii chipul lui va apărea din întuneric, acest chip fumuriu va întinde braţele ca să o cuprindă şi să o rotească într-un vals ameţitor. Parcă trecutul se intersectase cu viitorul iar prezentul dispăruse, de şi ea îl simţea încă îl mai simţea atât de aproape, atât de cald, minunat, unic. Căldura mâinilor lui îi aduceau o liniştea, ochii lui reflectau imaginea ei  în care ea era tistă. Ea apucase faţa lui cu ambele mâini, o strânse un pic, de parcă dorea să-i fixeze privirea doar asupra ei.

- Te iubesc. A tăiat liniştea apăsătoare. El a zâmbit căci nici nu era nevoie să-i spună acest lucru. Ea îl săruta şi-l strânse strâns, dorea să-l simte mai aproape, dorinţa ei creştea tot mai mult şi mai mult, dorea să se lipească de el. După un pic s-a îndepărtat şi fără ca să mai zică ceva a roşit de la ceea la ce s-a gândit, a coborât ochii în jos, el a apucat-o de bărbie i-a ridicat capul.

- Ce s-a intamplat? Cum putea ea să-i explice ceea ce simţea, doar cu ajutorul unor cuvinte.

- Până ce nimic nu s-a întâmplat, dar aş dori să se întâmple, aş dori să imprim pe pielea mea mirosul tău. El se gândise că niciodată nu a mai auzit aşa ceva de la o femeie, era plăcut să ştii că cineva doreşte ca el să facă parte din viaţa ei. El totul a înţeles dar nu se încumeta să rupă fructul interzis doar ea era aşa de fragedă, nu ar dori să spulbere visele sau să o facă să sufere. Însă înţelegea că ea aceasta doreşte mult şi nici el nu prea putea să reziste tentaţiei. Atâta timp departe de femei, tot timpul antrenamente, reguli, medii dubioase, acuma ar putea să guste din adevărata viaţă şi  din unele lucruri plăcute şi  dorite. Dacă viaţa îţi dă clipe frumoase trebuie să le savurezi la maxim, căci niciodată nu se ştie ce îţi aduce ziua de mâine, prinde momentul. El o îmbrăţisase, închise ochii şi încerca să se elibereze de tot ce-l apăsa, încerca să se elibereze de trecut. El sărutase ochişorii ei, nasucul, obrajii, buzele ei dulci şi fragede, care au fost atinse doar de petalele trandafirilor  doar pentru  a mai lua din dulceaţa lor. Buzele ei îl îmbătau îl făceau să uite de toate parcă îl rupea din această lume şi îl ducea departe de durere, suferinţă şi realitate. Braţele lui au coborât  tot  mai jos, o cuprinse de mijloc şi  o lipise şi mai mult de el, îi simţea bătăile inimii, parcă era un tren care se afla în întârziere, aveai impresia că imediat  va sări din piept. Mâinile încet au pătruns sub cămaşa de noapte şi acuma mângâiau  piele ei fină şi catifelată, care nu prea a fost răsfăţată de soare. El o eliberase de hainele care parcă o sufocau, ea roşise, un ţipăt scurt a tăiat  tăcerea, ei se contopise cu pulsul timpului. Ei erau scăldaţi în razele lunii palide, fericirea plutea în jurul lor, astăzi nu mai era loc pentru lucruri triste. Doar pentru fericire şi lucruri minunate ce îi vor însoţi până la ultima clipă a vieţii sale. Unele lucruri nu pot fi uitate aşa de uşor, deci aceste clipe vor fii eterne, magice şi de ne uitat. Au adormit îmbrăţişaţi, oboseala şi plăcerea puse stăpânire pe ei.

    Dimineaţa venise prea repede parcă se grăbea să aducă ceva nou şi palpitant în viaţa lor. Anita îl privise pe Adi, îi era plăcut  să înceapă ziua cu el, îl sărutase pe frunte de şi nu dorea să-l trezească, dar nici el nu dormea, cum putea să piardă ultimile clipe. El deschise ochii. Iarăşi o sărutase şi îi dăruise un zâmbet  dulce. Ea nu putea să-şi dorească mai multe, le avea pe toate se simţea împlinită, nu mai trăise asemenea stări era ceva nou şi plăcut. Hotărâse să meargă împreună la duş, nu aveau multe ocazii ca să se răsfeţe unul pe altul, însă profitau de ce ceea ce aveau.