Ție
În zilele noastre minunile lipsesc, noi ne-am
dezobișnuit să ne mai surprindem unul pe altul cu lucruri minunate, oare ne
costă ceva dacă scriem sau spunem cuiva:”Bună ziua.” Oare dacă nu mai dorin să
mai discutăm cu cineva de ce o mai facem, suntem ciudați pe undeva și e greu să
ne înțelegem unul pe altul. A trecut o lună de discuții, eu de la început nu
eram interesată, dar măcar răspundeam din politețe, acuma tu ai devenit așa.
Rolurile s-au inversat dar nu și atitudinea, eu sunt eu și tu ești tu. Știu că
te îndepărtezi de mine, în fiecare zi ești tot mai departe și mai departe și
uneori îmi mai faci cu mâina. Eu știu că mai discuți cu cineva, nu știu de ce
nu recunoști că ea îți place mai mult, nu e o tragedie, nu e nimic critic, doar
suntem prieteni. Eu am să mă bucur pentru tine și am să te felicit că ai
câștigat pariul. Tot încerci să mă convingi că nu ești bun, am înțeles din
start că doresști să mă respingi nu direct dar indirect aceasta o faci. Am zis
că nu lupt pentru fericirea mea, aceasta ar însemna să-ți scriu atunci când îmi
zici că ești rău, următorul raspuns:”Bine, eu totul am înțeles.” Și treptat să
mă retrag să nu mă mai agăț de cuvintele scrise de tine, că mă adori mult,
cuvintele tale zic una dar faptele alta. Gata a dispărut atracția acuma nu mai
discutăm așa de mult, mai mult îmi răspunzi formal, așa ca să nu mă mai superi,
nu aș dori să fur din timpul tău prețios. A trecut magia noastră, sper măcar să
rămânem amici, uneori să discutăm, să știu că ești fericit. Am să încerc să nu
mai discut despre ceva acțiune care ne include pe ambii. Cuvintele tale că
poate noi suntem unul pentru altul, că trebuie să încercăm să fim împreuna, le
socot o gluma, acel te ador foarte mult am să-l șterg din dialogurile noastre
și atuncea el va rămâne un dialog dintre doi amici. Dacă în zi avem 60 000 de gânduri iar 15 000 sunt
legate de tine, în acest caz ar trebui să lucrez ca aceasta cifră să devină mai
mică, până voi ajunge la un gând nul, adică să-mi amintesc doar dacă voi vedea
poza, sau mesaj de la tine, sau acest document cu denumirea lui bizară. Trebuie
să încep să lucrez la aceasta, nu e greu dar nici ușor, sper să te scot din
mintea mea și să nu exterpez o dată cu gândurile mele o parte din mine. Ești
liber așa cum și ai fost, un mic fir ne mai leaga, unul turcuoaz în viziunea
mea, acesta simbolizează prietenia noastră. Am încercat noi să tregem mai multe
fire și să ne legăm mai mult, să facem așa ca această legătură să fie mai
trainică, dar nu se primește, a mai ramas un fir, ție îți aparține decizia dacă
să-l tai sau nu. Eu nu mai zic nimic, nimic nu mai propun, nimic nu mai doresc,
la nimic nu mai visez, eu am doar scopurile mele. Într-o cameruță întunecată am
închis totul ce e legat de tine, cheia de la acea cămeruță încă o mai port la
gât. Acolo sunt toate gîndurile, toate momentele plăcute, discuțiile noastre,
tot ce era legat doar de noi. Ți-am dat numerele mele de telefoane, oare dacă
am să dispar pentru câteva zile, sau pentru o săptămână ai să mă cauți, ai să
mă suni? Dacă e singură să răspund la această întrebare, să presupun, eu cred
că tu nu ai să mă cauți și cuvintele că-ți pare rau că încă nu ne-am văzut, nu
sunt adevărate, că într-o zi nu ai să reziști și ai să vii, pentru ce le-ai
spus? Tu doar aceasta nu simți nu trăiești acțiunile tale zic altceva. Înainte
seara înainte de somn obișnuiai să discuți cu mine, acuma nu. S-a schimbat
atitudinea, ai pierdut interesul, poate eu trebuie să devin ceea ce am fost de
la început. Să fiu rece, dezinteresată, pasivă, lipsită de curiozitate,
indiferentă de răspuns, indiferentă dacă ești sau nu, să fiu persoana pe care
să nu o intereseze mai mult decât îi trebuie ei, poate în așa caz ceva se va
reanima, sau așa am să înțeleg că totul a trecut, cum a trecut și vara și cum a
trecut o bucată din viața mea. Nu doresc să te deranjez. Îți mulțumesc mult că
exiști până ce în viața mea, sper să nu ajung să scriu îți multumesc că ai
existat în viața mea. Aceasta ar însemna ca în viața mea nu mai ești prezent.
Dar poate e mai bine acuma să încep să mă obișnuiesc cu acest gând, oricum spre
acesta mergem. Eu mereu mă gândesc la tine, ție să-ți fie bine, dar oare ce
doresc eu? Imediat după această întrebare iarași a apărut un gând bun în adresa
ta, nu poți schimba ceea ce a fost
format o viață întreagă ceea ce e o normalitate. Ce aș dori eu, aș dori
în primul rând să fiu calmă să mă echilibrez, să-mi revin și să merg înainte. Tu
din start a zis că nu dorește nimic serios, că nu ești gata, deci nu trebuie să
insist, ceea ce nu am să fac. O discuție calmă, rece, fără explozie, cu
evitarea unor momente, când scrie ceva ce nu doresc să discut ignor, așa cum
face el. Dacă înainte răspundea repede la tot, acuma rămîn multe semne de
întrebare. Trebuie să mă iubesc mai mult și aceasta am să încep să fac de
astăzi. Scumpa mea eu mă adresez la tine dacă dorești să faci experimentul cu
dispariția nu ai deât să-l faci, dar oare tu singură ai să reziști tentației?
Tu știi că poate apărea ceva ireversibil? Ești gata să pierzi totul? Dar oare
ce am să pierd, sau am ce pierde? Da și această întrebare tot este interesantă.
Îmi trebuie timp...
